Posts Tagged ‘castan’

Desi recunoscuti drept una dintre cele mai comune afectiuni ale secolului XXI, hemoroizii nu sunt o problema de sanatate moderna. Prima mentiune corecta si completa a bolii hemoroidale apare in tratatele de medicina din perioada antica, iar prima schema de tratament, functionala pana in zilele noastre, este cea descrisa de medicii din acel moment in timp. De-a lungul erelor, medicina s-a concentrat, mai mult sau mai putin, pe descoperirea unui tratament eficient, dar si pe identificarea si izolarea cauzei care sta la baza bolii hemoroidale. Cand cea din urma s-a dovedit a fi practic imposibil de determinat, medicii s-au specializat pe eficientizarea terapiei antihemoroidale, terapie care, pana in secolul XX, a constat din folosirea tuturor elementelor farmacologic active oferite de natura. In general, acestea sunt continute in plante medicinale, plante din care medicii au formulat o serie de ceaiuri pentru hemoroizi.

Printre cele mai cunoscute ceaiuri pentru hemoroizi se numara:

  • Ceaiul de castan: exista doua variante de ceai de castan. Cea mai folosita infuzie de castan este cea din frunzele acestui arbore, deoarece este si cea care actioneaza cel mai repede. Problema apare atunci cand trebuiesc culese frunzele de castan. Este indicat in literatura de specialitate ca frunzele de castan sa fie lasate sa ajunga la intreaga lor maturitate si sa fie culese cu cateva zile inainte ca florile sa infloreasca. Perioada preferata pentru recoltarea frunzelor de castan este primavara tarzie. De asemenea, daca se doreste, se pot efectua doua recoltari pe an, una fiind cea clasica, primavaratica, iar cea de-a doua fiind cea executata toamna tarziu, inainte de uscarea completa a frunzelor. Substantele active continute in aceste frunze sunt, in marea lor majoritate, derivate de tanin, ceea ce le face antihemoragice, cicatrizante si usor analgezice. Daca se concentreaza prin infuzare sau macerare si se aplica direct pe locul afectat cu ajutorul unor comprese, taninurile formeaza o pelicula la suprafata venei anorectale fisurate, practic inchizand ruptura si conferind elasticitatea pierduta vasului de sange. Cea de-a doua varianta a ceaiului de castan este cea obtinuta din scoarta de castan, cu foarte bune proprietati cicatrizante si antihemoragice. Scoarta de castan trebuie luata de pe suprafata arborelui in la finele perioadei lui de vegetatie, adica la finalul toamnei, la inceputul lunii noiembrie. Portiunile de coaja colectate nu trebuie sa fie mai mari de zece centimetri si niciodata nu trebuie sa fie din partea superioara a trunchiului.
  • Ceaiul de tataneasa: desi prezinta anumite proprietati care ar putea sa fie direct utile in tratamentul antihemoroidal, cum sunt cele antihemoragice si cele analgezice, ceaiul de tataneasa nu este suficient de concentrat incat sa permita utilizarea lui efectiva. Astfel, tataneasa este doar un calmant al crampelor intestinale de care sufera orice persoana care prezinta hemoroizi. De asemenea, daca se afla in combinatie cu ceaiul de lemn dulce, tataneasa este usor laxativa. In cantitate foarte mare, ea devine constipanta. Este indicat ca pacientul sa ingere aproximativ doua sute de mililitri de infuzie de tataneasa pe zi sau cincizeci de mililitri de macerat.
  • Ceaiul de vita de vie: folosit, in general, de catre populatia din zona de deal, este un bun cicatrizant si antihemoragic. Din pacate, frunzele de vita de vie nu prezinta efect analgezic, motiv pentru care se foloseste in combinatie cu ceaiul de castan sau chiar cu extractul de galbenele. Se prefera culegerea frunzelor de vita de vie atunci cand strugurii sunt abia aparuti, pentru ca principiile active dispar o data cu coacerea acestora. Este strict interzisa utilizarea ceaiului de vita de vie de catre copii sub zece ani si de catre femeile insarcinate deoarece poate sa induca dureri intense in momentul in care accelereaza procesul de cicatrizare, dureri care sunt dificil de suportat de catre un copil mic si care pot cauza avorturi spontane femeilor insarcinate.